Archive for noiembrie, 2013


Miercurea fara cuvinte

 

 

 

Ups… m-ati prins!!!!

ImagineImagineImagineImagineImagineImagine

 

Miercurea fără cuvinte  CARMEN

Reclame
      Acum vreo douazeci de ani, lucram ca taximetrist, ca sa ma intretin.
Intr-o noapte, cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era in intuneric, cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter… In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca.
     Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
     Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci, am mers si-am batut la usa…
     – „Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis.
     O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu o panglica de catifea prinsa pe ea,ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Langa ea era o valiza mica, de nailon.
Imagine
    Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze protejat de un suport de sticla.
    – „Ai putea sa-mi duci bagajul pana la masina?” zise ea.
      Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitate.
    – „Nu e mare lucru” I-am zis eu. ” Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata „
    – „Oh, esti un baiat asa de bun!” zise ea.
    Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:
    – „Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”
    – „Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu.
    – „Oh, nu conteza” spuse ea. „Nu ma grabesc. Eu, acum, merg la azil…”
    M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…
    – „Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea. „Doctorul spune ca nu mai am mult timp…”
    In tacere, am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
    – „Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat.
    Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care, odata, fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans, pe vremea cand era fata.
Imagine
   Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
   Cum s-a aratat la orizont prima raza de soare, mi-a spus dintr-odata:
   – „Sunt obosita… Hai sa mergem.”
   Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita… Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
    – „Cat iti datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul..
    – „Nimic” am zis eu.
    – „Dar trebuie si tu sa te intretii….”
    – „Nu va faceti griji…sunt si alti pasageri” am raspuns eu…
     Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si am imbratisat-o. Ea m-a strans cu putere…
    – „Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie” spuse ea. „Multumesc.”
    I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese…
    Era sunetul de incheiere al unei vieti…. Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru… Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei, de-abia puteam vorbi…
   Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?…
   Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?…
   Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata… Suntem tentati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva neinsemnat.
    OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
   Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun :
    „Ziua de azi este o zi speciala!” Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe care il jucam.
    Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!
Un sfat intelept Data: 06.03.2012 | Secţiunea: Jokes | De: FunkyDonkey Raportează post Acum vreo douazeci de ani, lucram ca taximetrist, ca sa ma intretin. Intr-o noapte, cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era in intuneric, cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter… In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci, am mers si-am batut la usa… – „Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu o panglica de catifea prinsa pe ea,ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Langa ea era o valiza mica, de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze protejat de un suport de sticla. – „Ai putea sa-mi duci bagajul pana la masina?” zise ea. Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitate. – „Nu e mare lucru” I-am zis eu. „Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata ” – „Oh, esti un baiat asa de bun!” zise ea. Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: – „Ai putea sa conduci prin centrul orasului?” – „Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu. – „Oh, nu conteza” spuse ea. „Nu ma grabesc. Eu, acum, merg la azil…” M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori… – „Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea. „Doctorul spune ca nu mai am mult timp…” In tacere, am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. – „Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat. Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care, odata, fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans, pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum s-a aratat la orizont prima raza de soare, mi-a spus dintr-odata: – „Sunt obosita… Hai sa mergem.” Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita… Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile. – „Cat iti datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.. – „Nimic” am zis eu. – „Dar trebuie si tu sa te intretii….” – „Nu va faceti griji…sunt si alti pasageri” am raspuns eu… Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si am imbratisat-o. Ea m-a strans cu putere… – „Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie” spuse ea. „Multumesc.” I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese… Era sunetul de incheiere al unei vieti…. Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru… Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei, de-abia puteam vorbi… Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?… Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?… Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata… Suntem tentati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!! Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun : „Ziua de azi este o zi speciala!” Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe care il jucam. Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!

Salvează râsul românesc!
http://www.FunkyDonkey.ro & http://www.Facebook.com/Bancuri

Miercurea fara cuvinte

 

 

Imagine

Imagine

 

Imagine,

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

 

Miercurea făra cuvinte – mai multe la Carmen

Cum explicam viata…

În prima zi, D-zeu a creat câinele si i-a zis:dog 1

– În fiecare zi sa stai în uşa casei si sa latri la oricine intra în casa

sau trece prin fata ei . Pentru asta îţi dau 20 de ani de viata.”
Câinele a răspuns :

– E prea mult timp pentru a sta si a latră.

Ce-ar fi sa-mi dai doar zece ani si sa-i păstrezi pe ceilalţi zece?

Si D-zeu a fost de acord.

 

 

A doua zi, D-zeu a creat maimuţa şi i-a zis:monkey
– Înveseleşte-i pe oameni cu maimutarelile tale si fa-i sa râdă.

Pentru asta îti dau o viata de 20 de ani.
Maimuţa a zis:

– Sa ma maimutaresc 20 de ani? Asta-i destul de mult !

Ce-ar fi sa-ti dau 10 ani înapoi cum a facut si câinele ?”
Si D-zeu a fost de acord.

 

A treia zi, D-zeu a creat vita si i-a zis:cow
– Tu sa mergi toata ziua pe câmp cu taranul,

sa suferi de arsita soarelui, sa ai vitei si sa dai lapte

sa poti întretine familia taranului.

Pentru asta îti dau 60 de ani de viata.”
Vita a raspuns:

– Asta e o viata destul de grea, si tu vrei ca eu sa traiesc 60 de ani?

Ce-ar fi sa pastrez 20 si sa-ti înapoiez 40?
Si D-zeu a acceptat si de aceasta data.

 

În ziua a patra, D-zeu l-a creat pe OM si i-a zis:life
– Manânca, dormi, casatoreste-te si bucura-te de viata.

Pentru asta îti dau 20 de ani.”
Dar omul a zis:

– Numai 20 de ani ? Este posibil sa-mi dai mie cei 20 de ani ai mei,

cei 40 pe care ti i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţa

si 10 de la câine, pentru a avea o viata de 80 de ani?
– Sigur ! a zis  D-zeu , „tu ai cerut-o! „

 

 

Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncam, dormim, ne jucam si ne distram.

Urmatorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca sa ne întreţinem familiile.

Dupa care ne maimutarim timp 10 ani ca sa ne bucuram nepoţii.

Iar, ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei  lătrând la toata lumea .

 

Acum viata v-a fost explicata!!!



  

 

Daily Wanderlust & Such

A strong, innate desire to rove or travel about… even if it is in ones head.

HAPPYTUDE

Povești cu miez despre oameni, lucruri, locuri. Un blog happy de Oana Botezatu

larisastan

Nu călătoresc pentru a ajunge undeva, ci pentru a pleca. Călătoresc de dragul de a călători. (Robert Louis Stevenson)

Blogul profesorului de română

Meditaţii on-line la limba română

Imobiliare Prahova

Portal de servicii si cele mai noi stiri imobiliare din judetul Prahova

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

cezar pesclevei

Blog de exprimare personală fără suicid intelectual

adrianpopas

pareri, opinii...

Gogea's Blog

"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)

Adrian Niculae - 100% jurnalism

Lovesc unde doare mai tare

Copacul din pădure

Blog social comun

ROXANA

"FUGI DE LINGUSITORI SI DE CEI CE TE LAUDA" (ANTON PANN)

Zifrumoasa9's Blog

Just another WordPress.com weblog

Oana Toporaș - Blog Personal

""A scrie": un verb a cărui conotație diferă de la om la om și de la suflet la suflet."

robotul | the robot

idioți | idiots

Comunitatea romanilor voluntari din Graz

Herzlich willkommen! Bine ati venit!

ECONOMIE POLITICA

Blog de comentarii si analize

Cool Art

Blog neconventional despre artisti contemporani, curiozitati artistice, design si alte chestii

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

turdelume

Calator este acela care pleaca si se intoarce tocmai pentru a pleca din nou.

veritasvalentin

Un blog de viata si pentru viata!

The Stranger Canvas

Live. Love. Dream. Explore

The Endorphin

Diminueaza perceptia durerii - Generates happiness !

lumeaverdesanatate

Just another WordPress.com site

Blanche V.

It's good that you know your limits. I have none.

Impresii cu parfum de femeie

"Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu înțelese." - Oscar Wilde

STIL DE SCRIITOR

Despre cărți și ce mă reprezintă

Canapele, coltare din piele sau stofa, extensibile

Mobila & Mobilier living, dormitor, sufragerie, dining-room, office, stil clasic sau modern cu elemente lemn furniruit, furnir natural. Mobila la comanda, Mobilier birou, Oferte, Promotii , Mobila in rate by ABBY Mob Select

Mobila, mobilier living, dormitoare cu elemente lemn.

Mobila & Mobilier living, dining-room, sufragerie, dormitor furniruit, cu furnir natural si fronturi din lemn masiv, Mobilier de lux stil clasic sau modern, Mobila in rate, Magazin ON-LINE by Abby Mob Select.

CRONICA [R]

If you're walking through hell, keep walking.

Liga Scriitorilor Arges

Blogul Ligii Scriitorilor din Argeș

Fisticuffs and Shenanigans

It was all fun and games, until the fisticuffs and shenanigans... -Deutschmarc

mokudozen

zen si meditatie - un fitness interior prin care sufletul se cauta pe sine

Don Charisma

because anything is possible with Charisma

Povesti din suflet de copil

Cineva spunea ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune...

COMPETENŢĂ ŞI PROFESIONALISM ÎN GEOGRAFIE

Să formezi o echipă este începutul, să rămîi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul!

Jurnal de calatorii

by Iulia & Frank

Bucuria de a calatori

Impresii din vacantele traite si povestite de Ileana

Miles and Smiles away ...

A great WordPress.com site

dinjurnalulmamei

un jurnal pentru si despre mame