Am primit un email ce contine un mesaj scris de Elena Pridie.

Elena Pridie este cunoscută publicului cititor interesat de o alimentaţie sănătoasă prin cele şapte cărţi publicate până în prezent, majoritatea bestselleruri : Reţete pentru familia noastră (1998), Cartea familiei mele (2001), Mai bine un prânz de verdeţuri (2004), Gospodina eficientă (2005), Reţete pentru sănătatea noastră (2006), Copilul vegetarian (2007), Găteşte repede, sănătos şi gustos (2012) 

De asemenea, Elena Pridie a tradus mai multe cărţi din domeniul „stil de viaţă sănătos şi nutriţie“, de exemplu: Studiul China de T. Colin Campbell şi Thomas Campbell II, Sfaturi pentru sănătate de Ellen G. White.

 

Acesta este continutul mesajului:

 

Dragi prieteni,
 
In iarna aceasta am avut o experienta cu totul surprinzatoare si neasteptata pe care as vrea sa v-o impartasesc. Poate cuiva ii va fi de folos, asa cum mi-a fost si mie.
 
Traduceam o carte foarte interesanta, MEDICINA NATURALA, scrisa de Dr. Jerry Lee Hoover, cand am ajuns la un capitol despre un domeniu total necunoscut mie: Pericolul plombelor cu amalgamuri dentare. Habar nu aveam ce sunt acelea amalgamuri dentare. Si cum plombe aveam in gura o multime, problema mi-a starnit interesul. Ceea ce am descoperit a fost de-a dreptul uluitor si m-a lasat fara grai.
 
Autorul relateaza ca prin anii 90 o suedeza de 43 ani, oarba de 20 de ani, merge la dentist cu probleme la plombele pe care le avea, dar cand ii sunt indepartate acestea, vederea ii revine! Probabil orbise in urma cu 20 de ani cand ii fusesera puse acele plombe cu amalgamuri. Intamplarea a starnit lumea medicala si au inceput sa fie facute cercetari intense.
 
Autorul reda alte cateva cazuri de probleme de sanatate extrem de grave cauzate de plombele cu amalgamuri, cazuri de:
– artrita reumatoida (un tanar de 21 de ani se imbolnaveste subit de artrita reumatoida care nu cedeaza deloc la tratament; cand tatal lui stomatolog, ii scoate plombele cu amalgamuri, boala dispare asa cum a venit),
– scleroza multipla (o tanara de 33 ani careia doctorul ii spune ca nu mai are mult de trait nu se da batuta si, cunoscand despre pericolul amalgamurilor, merge la dentist, indeparteaza plombele si sanatatea ei se reface);
– dureri ingrozitoare de cap (un barbat – culmea, un mare doctor in medicina – a avut dureri insuportabile de cap toata viata, de la 5 ani pana la 54 ani cand, scotandu-si toate plombele pe care le avea, 29 la numar, a scapat complet de migrena aceea teribila) etc.
 
Ce este amalgamul dentar: este un amestec de 5 metale : mercur, cupru, staniu, argint și zinc . Dintre acestea MERCURUL este in proportie de 52%!  Există o mulțime de documente științifice care dovedesc că toate aceste cinci elemente afectează organele principale ale corpului nostru, adică rinichii, ficatul, inima, sistemul nervos central și sistemul imunitar, de fapt organismul nostru in intregime. Mercurul este insa de departe, cel mai toxic. Pe o scala a toxicitatii de la 0 la 1900, 0 fiind netoxic iar 1900 cel mai toxic  (plutoniul), mercurul se situeaza la 1600! Deci este EXTREM DE TOXIC.
 
Este incredibil! Si un asemenea produs toxic este introdus in gura noastra, adulti, copii, tineri, batrani, si aceasta de 150 de ani incoace, si noi macar nici nu sunteti instiintati de acest pericol! Autorul explica ce se intampla: cand avem plombe de acest fel (ele sunt argintii la culoare) prin masticatie (cand mancam) dar si chiar cand vorbim, dintii se lovesc unii de altii si elibereaza vapori de mercur care sunt si mai toxici decat mercurul ca atare. Acestia se raspandesc in tot organismul nostru afectand in primul rand organele vitale, apoi incetul cu incetul tot corpul nostru. In primul rand afecteaza sistemul nervos, apoi muschiul inimii, sistemul imunitar, rinichii, ficatul etc. Foarte multe probleme da la ochi, sistemul muscular etc.
 
Autorul, dupa ce vine si cu alte explicatii stiintifice, face recomandarea ca cei ce ai asemenea plombe cu amalgam in gura (chiar si sub lucrari!) sa le indeparteze cat de repede pentru ca plombele elibereaza continuu mercurul in organism si toxicitatea se mareste. Indepartarea lor trebuie facuta cu mare atentie, intrucat in momentul efectuarii se degaja multi vapori si se pot intampla necazuri. De aceea autorul recomanda ca imediat inainte de indepartarea amalgamului cat si dupa acea sa se ia charcoal (carbune vegetal) in cantitate considerabila. (Charcoalul absoarbe orice toxic si il elimina).
 
Starea de sanatate se reface considerabil dupa indepartarea acestor plombe. Ele se pot inlocui cu altele, facute din materiale netoxice (de ex. compozite).
 
Dupa ce am citit capitolul respectiv, m-am gandit imediat la suferinta mea cu rinichii de 40 de ani incoace care a venit pe neasteptate si fara nicio cauza plauzibila. Doctorii o etichetau mereu „infectie renala” si E.coli iesea mereu la analize, neputand sa scap nicicum de aceasta napasta, indiferent de tratamentul incercat (antibiotice, tratamente naturale etc.). Atunci am facut niste legaturi: La 17 ani, dupa ce am trecut la alimentatia de oras (adica parintii mei nu au mai avut gradina lor pentru legume si fructe) am facut deodata primele 5 carii; dentistul mi-a pus plombe, desigur cu amalgam. Imediat dupa aceea starea mea de sanatate s-a inrautatit atat de tare incat mama mea nu stia ce sa se mai faca cu mine. Am facut ce s-a putut. Peste inca cativa ani, dupa ce am nascut cei 2 copii si am avut multe necazuri in viata personala, am mai facut carii, o multime, asa ca pana la varsta de aprox. 30 ani aveam deja 14 dinti cu probleme, cativa i-am scos, dar restul erau cu plombe din acestea sinistre.
In ultimii aprox. 25 de ani de cand sunt vegetariana, nu am mai facut nicio carie. Dar suferinta cu rinichii s-a tot agravat, ajungand la un apogeu toamna trecuta, gasindu-ma in ianuarie cand am citit cartea aceasta, efectiv in disperare, neputand sa inteleg care era cauza starii mele de sanatate atat de precare in ciuda stilului de viata sanatos pe care il aveam. Desi diagnosticata ca „infectie renala”, boala nu se manifesta tipic (doar prezenta lui E.coli ii facuse sa puna acest diagnostic) ci simptomele erau foarte suparatoare, din motive de spatiu nu le mai expun aici.
 
M-am hotarat imediat sa consult un stomatolog si sa vad care este situatia cu plombele din gura mea. Am avut sansa sa dau peste o doctorita dentista foarte deschisa, care a recunoscut ca stie ca sunt foarte toxice si ca dansa nu a folosit deloc (spre deosebire de alti dentisti care sustin ca „nu sunt deloc toxice aceste plombe cu mercur” ??!!) si ca este dispusa sa porneasca sa imi faca aceasta lucrare – deloc usoara – de indepartare a atator plombe cu amalgam si inlocuirea loc cu altele, nepericuloase.
 
Toata operatiunea a durat vreo 5 saptamani, a lucrat intensiv. Nu va spun prin ce am trecut! Ce emotii, pentru ca aveam enorm de mult mercur in gura. Doctorita a lucrat foarte atent si constiincios si, multumesc lui Dumnezeu, nu am patit nimic. Dimpotriva, imediat dupa indepartarea plombelor buclucase, am simtit efectiv cum o mare povara a fost luat din trupul meu. De atunci sunt alt om. Vigoarea mi-a revenit. Toate simptomele acelea suparatoare au disparut. Acum am plombe cu composite, iar dintii lipsa sunt din ceramica si sper sa nu mai am probleme.
 
Ce se intamplase toti acesti aproape 40 de ani? Mercurul din plombe mi-a afectat teribil rinichii care se straduiau din greu sa elimine din organism povara aceea teribila de toxicitate. De aceea colibacilul era mereu in alerta, semnalizand ceva in neregula. Am avut sansa, fiind vegetariana, sa ma aleg doar cu atat. Sunt ferm convinsa ca dieta vegetariana m-a ajutat enorm, organismul a functionat foarte bine, rinichii colectand continuu toxicul din organism si straduindu-se sa-l elimine, si astfel suferind ei in primul rand, atat de greu. Altfel, puteam sa fiu oloaga, bolnava de inima, paralizata, oarba sau cine stie cum altfel, asa cu sunt mii de oameni in jurul nostru fara sa stie de ce.
 
Nu am cuvinte sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta descoperire extraordinara care m-a scapat de o mare povara care m-a chinuit atatia ani din viata. V-am scris aceste randuri si voua pentru ca e posibil si ca unii dintre voi, sau dintre prietenii vostri, sa aveti suferinte a caror cauza nu va este cunoscuta. Luati in calcul si acest aspect.
 
V-as ruga sa impartasiti si altora aceasta informatie – PERICOLUL PLOMBELOR CU AMALGAMURI CU MERCUR – dar s-o faceti intelept. Nu trebuie sa fim alarmisti. Trebuie doar sa ne aparam sanatatea. In alta ordine de idei, sa nu uitam ca sunt state (am aflat mai apoi) in care nici nu ai voie sa deschizi acest subiect, esti pedepsit. Sistemul medical nu recunoaste deschis acest pericol, desi Organizatia Mondiala a Sanatatii recunoaste ca suntem cel mai mult expusi la mercur prin aceste plombe cu amalgam (si apoi prin vaccinuri). Sa raspandim deci informatia prietenilor nostri in mod constructiv, sa-i ajutam pe cei care au probleme de sanatate.
 
Va multumesc pentru rabdarea de a fi citit aceste randuri si va doresc multa sanatate!
 
Elena Pridie