Dimineață eram în apropierea unei intersecții mari… chiar în „buricul” Bucureştiului. Așteptam ceva… nu contează ce… Priveam puhoiul de oameni care trece pe la trecerea de pietoni și pe polițistul care tocmai se instalase să facă “ordine”… așa credea el…

Peste câteva minute s-a auzit sirena unei ambulanțe… Mă trece un fior de fiecare dată  când o aud.

Tocmai se făcuse verde pentru pietoni… au început să treacă. Sirena se auzea tot mai aproape. Nici o persoană nu dădea semne că s-ar interesa să vadă de unde vine ambulanța, că de, e dreptul pietonului, doar e verde, treceau cu valul, ca cireada …

Nici măcar polițistul nu părea interesat.

A apărut şi ambulanța care… a trebuit să încetinească şi să acorde prioritate pietonilor…

 „Idioţilor! Opriţi-vă! era tot ce mai gândeam…”

 Unii, aşa în ultimul moment s-au oprit ezitând. Dar se putea! O deşteaptă, mai grăbită probabil decât ambulanța, s-a desprins ca vita din cireadă şi a trecut în fugă… norocul ei că a scăpat nevătămată… O fi regretat măcar o clipa ceea ce a făcut?

 După ce ambulanţa s-a strecurat printre pietoni a intrat în intersecţie unde a acordat prioritate şi unor şoferi la fel de indolenţi.

 Măi „oameni buni”, dacă pot să vă spun aşa, dacă nu vă gândiţi la pacientul transportat, pentru care, poate, câteva minute ar conta, gândiţi-vă măcar la propria viaţă.

Cum puteți fi atât de egoiști, atât de nepăsători?!!! In acea ambulanta, la un moment dat,  puteți fi chiar voi sau cineva drag, nici gândul asta nu va îngrozește, nu va oprește???

Unde este respectul pentru viata???

Dar n-am terminat…  Polițistul (polițist din „centrul capitalei”, probabil mai bine remunerat)… ce credeți că a  făcut?  A ignorat totul în continuare…

Eeee altfel stătea treaba dacă era o coloană oficială…