Archive for martie, 2013




ImagineThe Victoria Falls are situated on the border of Zambia and Zimbabwe, and originate from the Zambezi River. Perhaps the most famous waterfalls in existence, they feature the worlds largest continous sheet of falling water and were declared a UNESCO World Heritage site in 1989. The Falls are sometimes referred to by their name, ‘Mosi-oa-Tunya’, which means ‘The Smoke that Thunders’.


Mount Kilimanjaro is a large, dormant volcano situated near the Kenyan border in Northern Tanzania, within the Kilimanjaro National Park. Both the largest free-standing mountain in the world and the highest mountain in Africa, Mount Kilimanjaro is especially unique in that its snow-capped peak imposes itself in the midst of the flat, extensive plains of the Tanzanian Savannah. The areas rich biodiversity paired with Mount Kilimanjaro’s impressive physical features make it well deserving of its designation as a UNESCO World Heritage site.


The Sahara is the largest hot desert in the world, spanning over 3.6 million square miles and running through several countries in Northern Africa including Egypt, Morocco, Niger, Chad, Mauritania, Western Sahara, Sudan, Mali, Algeria and Tunisia. It’s name, ‘Sahara’, is derived from Arabic, and translated literally means ‘the greatest desert’. Whilst the vast majority of the Sahara is comprised of large sand expanses, there are some mountain ranges and grasslands, sparse though they may be. Interestingly, the hottest ever temperature recording was taken at the Sahara Desert – clocking in at an astonishing 58 degrees Celcius.


At 17,057ft (5199m), Mount Kenya is the tallest mountain in Kenya and the second highest in Africa. Created approximately 3 million years ago, Mount Kenya is an extinct volcano, often referred to as the ‘Place of Light’. Situated in central Kenya, just north of the equator, the mountain lies within the Mount Kenya National Park, which was inscribed into the UNESCO World Heritage list in 1997. The Kikuyu people, who live on the southern and western sides of Mount Kenya, firmly believe that their God (Ngai) lived on the mountains peak when he came down from the heavens.


The Ngorongoro Crater is a huge volcanic caldera, covering 260 sq. km (100 sq. mi) in Northern Tanzania. Formed almost 3 million years ago when a giant volcano exploded and collapsed on itself, the Ngorongoro Crater is 610m (2000ft) deep. Endowed with an abundance of wildlife, the crater features almost every animal species present in East Africa.


Located in South Africa, the Three Rondavels are marvelous round rocks rising above the Blyde River Canyon. Also called the Three Sisters, they serve as reminders of the native hut housing structures called rondavels. Situated along the famous Panorama Route in Mpumalanga, the Three Rondavels rock formations consist of quartzite and shale. They are sometimes referred to as the ‘Chiefs Troublesome Wives’, with the flat-top peak representing the chief, Mapjaneng, and the Rondavels representing his three wives.


Zanzibar, which means “coast of blacks” is an archipelago situated 25-50km (16-31 mi) east of mainland Tanzania. The archipelago consists of numerous small islands and two large ones: the main island is Unjuga, which is commonly referred to as Zanzibar itself, and the other is Pemba, which is known as the “Green Island”. The Zanzibar archipelago is characterized by beautiful sandy beaches, which line its perimeter.


Sossusvlei is a large salt and clay pan, home to the worlds highest sand dunes. Situated in the southern region of the Namib Desert of Namibia, Sossusvlei features sand dunes which can reach heights of up to 325m. It’s name is thought to originate from both the Afrikaans and Nama languages, roughly meaning “dead end marsh” when translated.


The Fish River Canyon is located in southern Namibia, West Africa. As the second largest canyon in the World, it’s a very popular destination among tourists. Although dry with only a small series of pools for most of the year, late summer flooding breathes new life into the 404 mile Fish River. Spectacular panoramic views await visitors of the Fish River Canyon, particularly at Hell’s Bend, a scenic overlook named after a horseshoe shaped bend in the river.


The Serengeti National Park is a beautiful area in Tanzania, famous for it’s annual wildebeest migration. Over two million animals migrate from the Serengeti in Tanzania to the Maasai Mara Reserve in Kenya in search of fresh pasture. To get a sense of just how monumental this migration is, imagine the entire population of Houston, Texas, leaving their homes and walking to Oklahoma. Astonishingly beautiful in its own right, the Serengeti features an impressive 14,763 km. sq (5700 sq. mi) of savanna, woodland and grassland plains.

















The Plitvice Waterfalls are a collection of tiered lakes and waterfalls, stretching throughout Plitvice Lakes National Park in Croatia. Considered to be one of the world’s greatest natural wonders, Plitvice Lakes National Park was declared a UNESCO World Heritage site in 1979. Covering an area of 296 sq km, it is the oldest national park in Southeast Europe, having been founded in 1949. Over 1.2 million visits are recorded each year, making the park one of Croatia’s largest tourist attractions.

Dettifoss, the most powerful waterfall in Europe, falls 148 ft (45m) into Iceland’s largest canyon, the Jokulsargljufur Canyon. Situated on the Jokulsa a Fjollum river, which flows from the Vatnajokull glacier, Dettifoss lies within the Vatnajokull National Park. In terms of volume discharge, it is the largest waterfall in Europe.

The Matterhorn is an iconic Swiss mountain that stands proudly at a height of 14,960 ft (4478m). Whilst not the tallest of the Swiss Pennine peaks, it’s dramatic, pyramidal shape has led to it being the subject of more photographs and paintings than any other natural land formation in the world. The biggest vertical drop is approximately 7,200 feet (2195 meters).

One of the most important cave systems in the world, Slovenia’s Skocjan Cave system was added to UNESCO’s list of World Heritage Sites in 1986. Entering the caves at the foot of a steep gorge below the village of Skocjan, the Reka River runs underground for 21 miles (34 kilometers) through the massive underground canyons, gorges and caverns, surfacing at Monfalcone to join the Timavo River. This underground channel is over 460 feet (140 meters) high, expanding at points into enormous underground chambers, including Martel’s Chamber, the largest discovered underground cavern in Europe.

At the tip of Northern Ireland lies a breathtaking rock formation named the Giants Causeway. This area of almost perfectly formed basalt steps and columns rises from the water and continues up almost 12 meters (36 feet) high. The fine grained igneous molten rock is almost black in color which creates a truly imposing landscape. With a total of nearly 40,000 columns of mostly hexagonal shapes, this natural beauty is believed to have been formed millions of years ago as a result of a large volcanic eruption under the surface. However, legend says that it was built as a way for Irish giant Finn McCool to reach his true love in Scotland.

Gullfoss is a tiered waterfall, with a total height of 105 feet (32m). Born from the Hvita River, the crevice is hidden from sight at close range, making it appear as though the river simply vanishes into the earth. There’s a famous story about a girl who walked barefoot from Reykjavic to Gullfoss in order to protest the use of the falls for the purpose of generating hydroelectric energy. She is said to have kept the falls safe from inference, and as such, a statue has been erected in her honor near the falls.

Verdon Gorge is situated in southeastern France, and is thought by many to be one of Europe’s loveliest river canyons. It takes its name from the striking turquoise color of the Verdon River that flows along its picturesque 25 kilometer length. Reaching a depth of 700 meters in numerous places makes Verdon Gorge a popular destination for hikers and rock climbers. A fascinating feature of the Verdon River is the section known as Styx du Verdon. Framed by steep, winding walls that lead the river to a point where it shifts its course underground, it appears to vanish into the rock.

Sognefjord is the longest and deepest fjord in Norway, stretching 127 miles (204km) inland from the western coast to the small village of Skjolden in the municipality of Luster. Globally, Sognefjord is second in length only to ‘Scoresby Sund’ in Greenland. Known for its exceptional and pristine natural beauty, the Sognefjord is one of the most spectacular and dramatic natural travel destinations in the world.

Aurora Borealis, also known as the Northern Lights, is a natural light phenomenon visible in northern latitudes. The name is derived from the Roman goddess of dawn, Aurora, and the Greek name for north wind, Boreas. The display occurs when solar winds move away from the sun and interact with charged electric and magnetic fields in the earth’s magnetized stratosphere. As charged particles enter the atmosphere 20 to 200 miles above the earth, they clash with oxygen and nitrogen atoms. A collision with oxygen produces reds and greens, while encountering nitrogen creates hues of blue to purple. Wind currents affect the reaction and cause various wave like patterns.

Meaning “World of the Ice Giants”, the Eisriesenwelt is a vast limestone and ice cave located inside Hochkogel Mountain in the Austrian Alps. The Eisriesenwelt sprawls more than 26 miles (42 kilometers) through the Tenneggebirge section of the Alps, though only the first half-mile is sheathed in ice. The caves were sculpted by the Salzach River, and its massive ice formations are formed by thawing snow draining into the cave and freezing into natural ice sculptures. Some of the cave’s highlights include the giant stalagmite in Posselt Hall, the Great Ice Embankment, the soaring stalactites of Hymir’s Castle and the stunning Ice Place, located 1300 feet (400 meters) underground.






Delta of the River Danube

Location: Europe, Romania


The Danube Delta (Romanian: Delta Dunării) is one of the greatest deltas in the world!

Declared a biosphere reserve in 1990, it was also designated a natural and cultural heritage by UNESCO.

The Danube Delta is one of the world’s most extensive wetlands (2681 sq km).

In this exotic delta, which stretches between the fluvial branches of the Chilia, Sulina and St George, more than 1200 species of plants and trees, 300 species of birds and 100 species of fish have been identified. The Danube Delta is a veritable Noah’s Arch.

Here, everything teems with life: the air hums to the wing-beat of birds (pelicans, swans, cormorants, egrets, spoonbills, widgeons, white-tailed eagles); beneath the water’s surface glint fish (sturgeon, trout, perch, pike, carp); among the reeds swarm all kind of animals. In the Delta there also live turtles, snakes, vipers, otters, foxes, boar, and enots.

Almost 50 per cent of the surface area of the Danube Delta lies temporarily under water, 45 per cent is permanently covered with water and just 5 percent can be said to be genuinely dry land and never floods. Luxuriant and wild vegetation, from the beginning of the world, covers these expanses of water and earth. The Delta is in fact a labyrinth of branches, channels, swamps, lakes, sand banks and endless passages of reeds.

You loose ourselves in groves of white willows or in mixed woods, formed of black poplars, trembling poplars, oaks, bushy ash, elms, and wild apple and pear trees. Here is the domain of creeping plants, such as lianas and wild vines, which inter-penetrate everywhere.

The immense surfaces of rushes, bulrushes and reeds make up and unforgettable décor. The waters stretch into the distance covered in white and yellow lily pads, broken here and there by floating islands of vegetation.

One of the most interesting attractions in the Danube’s Delta. „Letea” forest has been attested as the most northern „tropical” forest, and this strange case of existence is directly related to migratory birds, which is believed they might have exchanged tropical plant seeds between different climatic territories. A broad variety of flora and fauna exists in this place, turning it into a hot-target for worldwide explorers and researchers.

It is located between the Sulina and Chilia branches of Danube in the Danube Delta and it covers an area of aproximatively 2,825 ha (6,980 acres). This forest was the initial foundation of the Danube Delta Biosphere Reserve which has been declared a World Heritage Site and internationally recognized as a Biosphere Reserve under UNESCO’s Man and the Biosphere Programme in 1992.

It has a subtropical aspect due to the presence of the tropical creeper named Periploca graeca. This is a Mediterranean plant which finds its most northern refuge in Danube Delta. Along with this type of liana, other climbing plants are woven on the branches of the trees: the wild vine, the hop plant, the ivy, etc. Letea Forest is formed mainly from White Poplar, Black Poplar, Elm tree, English Oak, Silver Lime, Narrow-leafed Ash, Common Alder, etc. Along with these ones above it is completed by a rich scale of sub-shrub species. It is also home for a rich fauna like Red-footed Falcon, White-tailed Eagle, Roller, Hoopoe, Vipera ursinii, Danube Delta horse, etc. – approximatively 1600 entomofauna species identified until today.

The traditional fishing villages of the Danube Delta seem remnants of an ancestral world. The people from hereabouts make their living by fishing. The traditional fish dishes of these parts are highly prized. If you find yourself here, you will be able to dine on spitted fish, fish broth, and pickled fish with garlic juice, fried fishcakes. You are also sure to be tempted by a wine from the Niculitel Vineyard; the most appreciated varieties are the Aligote, the Muscat – Ottonel and the Merlot.


Dracula Bran Castle Amazing Gothic Arhitectural Design

Bran Castle – a remarkable gothic architectural design monument was built between 1377-1382 on a 60 m cliff as a result of privilege from November 19, 1377 the Hungarian king Louis I of Anjou. Once the point has been reinforced by fulfilling military functions appearing awake and southeastern Transylvania but also have customs and trade functions are located on the commercial road connecting Transylvania with Wallachia Rucăr-Bran in Romania. Dracula Castle Bran Castle is known as one of the most precious historical sites in Transylvania.

Bran 2

Bran Castle Construction began sometime in 1378. Builders have somehow managed to combine wood with stone brought from Magura Bran. Castle had a protective effect, but also commercial. In the south were two walls built of stone and brick. At that time the fortress was made from the exterior walls of the fortified tower, the circular tower and the tower gate.

The building has an imposing shape and is situated on a cliff in a key position strategically.

Today the museum houses the Bran that takes place on the 4 floors of the building. Here are exhibited collections of ceramics, furniture, weapons and armor. Operates a museum in the Castle of the village in a manner that reflects how genuine and households of people living Rucar-Bran area.

During 1920-1927 the castle was restored and turned into a summer residence, the Queen Mary, on this occasion all the building and Tea House. In 1938 Bran Queen Marie left the entire field of inheritance of his daughter, Princess Ileana. Today’s image fourteenth-century tower above except that the gate was built after the 15th century. After Queen Mary took possession of the royal court architect Karel Liman castle restored and decorated the entire building. In 1948, with the expulsion of the royal family, Bran Castle became the property of the Romanian state. Although not fully equipped, since 1956 the castle was transformed into a museum of history and feudal art and open to the public. Only in 1987 begins a new and much-needed restoration of the building works are largely finalized in 1993.

The building is made from a combination of wood and stone. Initially defensive fortification included a post consisting of two rows of walls which flanked the south pass (now only a few fragments can still be seen), the customs station building (not preserved in its original shape) and the city itself, consisting of the enclosure wall , donjon, round tower and the tower gate. Enclosure wall is made of limestone, brick layers being built later. This wall has holes arranged vertically rectangular drawing. Only four of them are positioned horizontally and closed with thick wooden shutters. Dungeon, located in the north, is taller than the rest of the castle and is set in stone. It includes two rooms and a narrow wooden staircase climbs to the roof, where it is provided and an observation post. Dungeon and curtain are provided just below the battlements with a series of gradual, rounded. The present form of round tower dates from 1593, the old tower was destroyed by an explosion caused by lightning.

Bran 3

On the ground floor tower was equipped with a small deposit and gunpowder and second floor were several rooms with different uses. The gate was originally built with a grid of beams blocked, handled by means of pulleys. Access through this input could be achieved only with a mobile stairs descended to the base rock.

 Bran 6

Bran Castle tourism destinations

On the first floor are six rooms: the vestibule, a more spacious hall, with frescoes, a room with ogival vaults ceiling, a small kitchen and a second vestibule. Under the tower stairs is a narrow room served as a prison. Second floor contains a vestibule, a former kitchen, a small room in the tower room corresponding to the gate and a new room with painted beams Saxon reasons. In the courtyard are two cellars, baking oven and another prison. A special attraction of the castle is well, with a depth of about 57 m, located in the backyard.
The fact is that over six centuries of existence the castle suffered enough at the architectural changes. The style is gothic Transylvanian many influences but later appeared adjacent. All these features of various origins in general are not only specialists but also increase the interest of the laymen. Therefore to avoid a fall is not so important tourist attraction, if you way through the area, even if not the first time you visit  Bran Castle.

Bran 4

Bran Castle, Dracula’s Castle

Commonly Known as Dracula’s Castle (although it is one among several locations linked to the Dracula legend, and Hunyadi Castle Poenari Including Castle), it is marketed as the home of the titular character in Bram Stoker’s Dracula. The representative of Transylvania legend – that of  Dracula or Vlad the Impaler, binds and Bran Castle. This we depict him Vlad Tepes – ruler in Wallachia in the fifteenth century – as a kind of vampire that feeds on blood and flesh of enemies. These details were the delight of many documentary films like or have been used as a strategy to promote the area. In reality, it was just a ruthless ruler enemies, whom extreme punishment – impalement. It was assumed that the so-called Dracula lived in Bran Castle, but have not found any evidence to prove this.

Bran Castle remainsan authentic vestige, which is visited by many foreign tourists, eager for adventure, culture and legends of a great prince Vlad Tepes vs Dracula.

Bran 7


Gheorghe Vâlcea - tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA - "Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani"

 I-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca. A lucrat, ca tâmplar, alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie

„Să-mi faci crucea”

Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume – „Arsenie”. Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. „Ieromonahul”. Un­spre­­zece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: „Să vii la mine la mor­mânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”. Dar despărţirea e prea grea şi-i întu­necă nădejdea. Începe să lucreze la prima lite­ră. Un „I” înalt şi zvelt, desenat chiar de părintele Arsenie în timp ce se afla pe patul de moarte. Încet, pri­virea i se împăienjeneşte şi lacrimile îi curg pe obraz.
Părintele Arsenie venise în urmă cu câte­va luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chi­nuia o dure­re cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nici­cum pace, aşa că se inter­nase. Părintele a sosit neanunţat. În salon, câţiva bărbaţi îşi omorau timpul jucând zaruri şi flecărind lucruri lu­meşti. Când a deschis uşa, au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfin­ţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu – „Nea Vâlcea, aş dori să vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop”.
Rugămintea l-a năucit. Stătea înlemnit în pat, cu picioarele betege, iar părintele Arsenie îl ruga să plece! S-a străduit să-i facă pe plac, iar mă­dularele, până atunci bicisnice, l-au ascultat. Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai simtă du­rerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună din spi­tal. Pe drum, i-a spus la fel de direct: „Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Dom­nul o altă misiune. După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba în ţa­ră. Nu-ţi pot spu­ne amănunte, pentru că i-aş pa­nica pe oameni. Dar voi fi ală­turi de tine mereu. Din lu­mea cea­laltă, te voi putea aju­ta mai mult. Să vii la mine la mormânt”.
L-a ascultat buimăcit. Deşi bă­trân, părintele Arsenie era în plină putere. Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumea cealaltă! L-a crezut, dar a sperat mereu, până în ultima cli­pă, că nu va fi aşa. Că părintele va mai face un miracol, încă unul, în­tre atâtea sute câte săvârşise în tim­pul vieţii, şi-şi va prelungi şederea în lume. Însă, cu tim­pul, nădejdea aceasta s-a risi­pit. Părintele l-a pus să-i lucre­ze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scân­du­ră, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţă­ranii din Ţara Zarandului, locul în care părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă. Era acasă, la Comarnic, când a primit vestea: „Vino la Sinaia. Domnul bătrân a murit”. Atunci a simţit că ceva se rupe din el. Tot drumul l-a străbătut plângând.
Lacrimile îi curg şi acum, când îşi aminteşte cum terminase crucea. Cea mai grea a fost ultima literă, un „L” încârligat şi bătrân, aşa cum mai văzuse doar pe lespezile voievozilor – „Arsenie Ieromonahul”. Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se vor închina sute de mii de oa­meni, mulţimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugăciune spre mor­mântul smerit de la Prislop. „De dincolo vă voi putea aju­ta mai mult!”.

Desenele unui artistGheorghe Vâlcea - tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA -

Clopotniţa de la Prislo, zidită de părintele Arsenie

 „Dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului, ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap! Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă omul ăsta!”

Gheorghe Vâlcea e şi el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părin­tele, ochii i se îm­pă­ienjenesc de lacrimi. Anii l-au ajuns din urmă, dar nu l-au po­topit. Deşi e aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în atelierul lui din Co­marnic. Aici, printre scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele du­hov­nic al Ardealului ani în şir. Ultimii doi­spre­zece ani ai vieţii pă­rin­te­lui. Cei mai e­nig­ma­tici şi mai pu­ţin cu­noscuţi. Cei în care „domnul bă­trân”, aşa cum îl numeau apro­piaţii pentru a-l scăpa de ochiul nevăzut al Securităţii, se retrăsese la Sinaia, pentru a se pregăti de marea trecere. Pe atunci, Gheorghe Vâlcea era încă în puterea vârstei.
„Erau ultimii ani ai comunismului. Mă ştia lumea de tâmplar, iar un cunoscut a venit la mine şi mi-a spus că e nevoie de nişte lucrări la Sinaia. Am mers acolo la o casă în care locuiau nişte femei. Pe urmă am aflat că erau de fapt măicuţe, date afară din mânăstire de comunişti, cu decretul din 1959. M-am gândit – «Doamne, în ce mă bag?», dar am continuat să lucrez după nişte schiţe pe care măicuţele mi le adu­ceau”.
Desenele erau de o frumuseţe aparte. Gheor­ghe lucrase până atunci în multe locuri şi văzuse nenumărate modele. Dar acestea erau altfel. Păreau ieşite din mâna unui artist. Unul foarte înzestrat. Le-a întrebat pe măicuţe cine le face, iar acestea i-au răspuns că au o ingineră credin­cioasă la Sebeş. „Nu le-am crezut! Ştiam eu cum lucrează inginerii… Aici era mână de artist. Unul mare, dăruit cu talent. Dar nu am zis nimic. Am lucrat după acele modele timp de doi ani de zile. Până-ntr-o zi”.

Gheorghe Vâlcea - tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA - Biserica de la Prislop
Gheorghe Vâlcea - tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA -

Chiliile ridicate după planul părintelui



A venit la el pe neaşteptate. Era îmbrăcat în haine civile, pentru că, de când fusese alungat din mânăstire, vieţuia dis­cret, ascuns de ochii celorlalţi, într-un anonimat deplin. Un bătrân dis­tins, zvelt, cu ochi pătrunzători. Atât de pătrunzători, încât i-au ră­mas până astăzi întipăriţi în minte lui Gheorghe. I-a spus direct: „Nea Vâlcea, tu nu mă cunoşti pe mine, dar eu te cunosc foarte bine. De astăzi ră­mâi în fa­milia noastră”. Întâl­ni­rea l-a bul­versat. „Mi-a schimbat starea lăun­trică. Nu era un om ca noi. Părea din altă lu­me”. Aşa s-au apropiat unul de ce­lălalt. O întâmplare apar­te avea să-i dez­văluie meşterului Gheorghe Vâl­­cea dragostea deplină a părintelui şi smerenia sa. O sme­renie de om sfânt.
Lucrau la Mânăstirea Sinaia, la acoperiş, Gheorghe Vâlcea meşte­rind sus şiţa, iar părintele, de jos, dându-i indi­caţii. La un moment dat, sleit de oboseală, a trebuit să coboare şi să plece acasă. Părintele Arsenie a crezut că-l supă­rase cu ceva. A doua zi l-a aşteptat cu o ceaşcă de ceai şi, după ce au luat micul dejun, s-a ridicat şi l-a luat în braţe. Pe nepregătite: „Nea Vâlcea, te rog să mă ierţi dacă ieri ţi-am greşit cu ceva! Iartă-mă, că şi eu te voi ierta, şi n-o să mai scapi de mine, nici în lumea asta, nici în cealaltă”. Din îmbrăţişarea aceea caldă s-a zămislit o mare prietenie. Una mai presus de timp. „De atunci, părin­tele mi-a rămas în suflet. A fost o legătură cu un om care e mai presus de noi, o legă­tură care depăşeşte lu­mea aceas­ta. El nu mă supărase cu nimic, dar era de o delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigur că sunt cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu”.
Anii din urmă ai părintelui Arsenie Boca au fost ani de anonimat aproape deplin. Deghizat în straie civile, interzicându-le celorlalţi să-l mai numească „părinte”, pentru a nu atrage atenţia Securităţii, marele duhovnic se strecura prin vremuri. Pleca adesea de la Sinaia la Comarnic, pentru a adăsta ceasuri întregi în atelierul lui Gheorghe Vâlcea. Vorbeau câte-n lună şi-n stele. În încăperea micuţă, marele duhovnic de la Sâmbăta de Sus, cel la a cărui predică se adunau mii de oameni, moşea acum la naşterea la cer a unui singur suflet. Încet, cu răbdare şi cu multă dragoste. „Eu învăţam de la el, întrebându-l despre lumea asta şi, mai ales, despre cealaltă, iar el ucenicea la mine, că-l deprin­deam cu meşteşugul lucrării lemnului. Era tare smerit! Mă asculta întotdeauna cu atenţie. Niciodată nu mă contrazicea. Mulţi spun că era un om dur. Nici pome­neală! Era un suflet bun şi foarte blând. Se apropia de tine cu o aşa delicateţe, cu atâta prietenie, încât nu puteai să-i rezişti. Eu le-am mai spus celor care vorbesc despre el că l-au întâlnit, dar nu l-au cunoscut. Eu unul l-am cunoscut foarte bine. Şi vă pot spune că vor trece sute de ani până când vom mai avea parte de un asemenea părinte. Unul ca el se naşte o dată la o mie de ani!”


Gheorghe Vâlcea - tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA -

Părintele Arsenie în grădina amenajată de el la Sâmbăta de Sus


Îşi internase soţia la Institutul Parhon. În ultimul timp, nu se simţise bine. Au fost pe la mai mulţi doctori şi, în cele din urmă, ajun­seseră la Bucureşti. Când i-au dat vestea, era pe hol, aşteptând-o. Soţia avea cancer, unul aflat într-un stadiu foarte grav. Me­dicii îi spuseseră clar – şanse de scăpare nu prea sunt. Poate una la o mie, aşa că ar trebui să se consoleze cu gândul că o va pierde. A rămas năucit. Ce să facă, încotro să se îndrepte? L-au îndru­mat spre spita­lul Filantropia, suge­rân­du-i să o opereze, poate că îi va mai prelungi zilele. Acolo, medicul a privit analizele, apoi l-a între­bat, scurt, dacă are credinţă în Dumnezeu. „I-am răspuns că am, iar el mi-a zis să mă rog, pentru că numai din cer poate veni o scăpare”. A fugit direct la Sinaia, la părintele Arsenie. Era disperat. „Pe tren am plâns încon­tinuu. Nu ştiam unde să mă mai ascund de oameni”.
Părintele l-a primit ca de obicei. Senin, liniştit, aşa cum era întotdeauna. A început de îndată să-i vorbească de Mânăstirea Prislop, de câte au de făcut acolo. „Încerca să-mi dis­tragă atenţia, dar mie nu-mi stătea mintea decât la so­ţia mea. Nu aveam copii, ea era sufletul meu, iar părin­tele singura nădejde. Am tot aşteptat clipa potrivită să-i spun de necazul meu, când, la sfârşit, mi-a zis chiar el: «Nene Vâlcea, fii pe pace. Să se opereze soţia la Bucureşti şi totul o să fie bine». Nu apucasem să-i zic nimic de boala ei, în tot răstimpul am vorbit doar de lucrările de la Prislop. Dar părintele avea darul înaintevederii şi a ştiut tot timpul prin ce trec, fără să-i spun. Am ple­cat întărit”.
După trei zile, femeia a intrat în operaţie. Gheorghe Vâlcea a aşteptat pe holurile spitalului, frământând ru­găciuni, aninând nădejdi. Minutele se făceau cea­suri, ceasurile zile. Îşi pu­sese încrederea în rugăciunile pă­rin­telui, dar în clipele acelea, speran­ţele se năruie. Deodată, din sala de ope­raţie a ieşit o doctoriţă. Era răvă­şită. A spus precipitată că: „domnul doc­tor Bălănescu a amuţit după in­ter­venţie. A început operaţia, dar înăun­tru nu a mai găsit nimic, nicio tu­moră! Acum s-a închis în cabinet şi nu mai primeşte pe nimeni. Aşteptăm şi rezultatul biopsiei, şi dacă nici de la laborator nu iese nimic, înseamnă că e un miracol!”. Miracol a şi fost. Când ajunge în acest punct, vocea bătrânului tâmplar tre­mură din nou. A fost momentul în care a văzut pe viu puterea rugăciunilor părintelui Arsenie. Atunci a înţeles pe deplin cu cine fusese prieten atâţia ani. S-a întors la Sinaia şi marele duhovnic i-a spus zâmbind – „Ai văzut puterea lui Dumnezeu! Acum ai încredere în mine?”. O privesc pe soţia lui Gheorghe Vâlcea. Umblă prin curte ca un prâsnel, robotind printre flori. E rodul viu al unei nădejdi împlinite.
Dar acesta nu a fost singurul miracol făcut de pă­rintele Arsenie. S-a mai întâmplat şi cu un prieten de-al lui Gheorghe Vâlcea. Fusese internat la spital la Azu­ga, iar doctorii i-au spus că mai are de trăit doar două luni de zile. Îşi pierduse orice nădejde. Faţa lui se înnegrise de boală, ca un tăciune. „Mă durea sufletul de el, că eram tare buni prieteni. Aşa că l-am rugat să se externeze şi să mergem la părintele Arsenie. El nu mai trăgea nădejde că scapă, dar a venit cu mine”.

Gheorghe Vâlcea - tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA -

Cruce realizată de Gheorghe Vâlcea






Părintele i-a primit în grădină şi a început să le vor­bească de planurile sale de viitor. Ca de obicei, nu se concentra pe durere şi boală, ci încerca să mute accen­tul spre nădejde. „La sfârşit, a venit la prietenul meu şi i-a trecut mâna de pe piept până spre pântece şi i-a spus: «Stai liniştit, că nu o să mori din asta». Atât! Am plecat, iar prietenul meu nici nu s-a mai întors la spital. În câteva zile s-a pus pe picioare. Trăieşte şi acum şi e sănătos. Tun! Vindecarea s-a petrecut îna­inte de revoluţie, iar de atunci nu a mai avut nicio pro­blemă serioasă cu sănătatea”.

De dincolo de mormânt

Gheorghe Vâlcea a fost ultimul care a ieşit din groapă. Ar fi rămas acolo pentru totdeauna, lângă cel la care ţinuse atât de mult. Nu mai ştie decât că l-au prins preoţii în braţe. De văzut nu vedea nimic, din pricina lacrimilor. Apoi zilele s-au scurs, şi între el şi plecarea la Domnul a părintelui s-au aşternut anii. La mormânt au început să vină oamenii. Din ce în ce mai des, din ce în ce mai mulţi. Pelerinii po­vesteau miracole, călu­gării găseau izbăvire în ispite. Părintele Arsenie nu refuza pe nimeni. Aşa cum îi spusese domnului Gheorghe Vâlcea, din cealaltă lume lucra cu mai multă putere.
Ani de-a rândul s-a numărat şi el printre ei. A continuat să lucreze la mânăstire la Prislop. Poarta de la intrare e sculptată de el, şi la fel şi ceea ce e dăltuit în lemn prin mânăstire. Din când în când, urca în faţa crucii ieşite din mâinile lui. Îngenunchea şi se ruga părintelui. Nu-i spunea multe vorbe. Ştia sfântul ce are nevoie. Până într-un an, de curând, când boala de picioare l-a secerat din nou. A mers la spital, a cer­cetat doctori, dar za­darnic. Durerile nu-l pă­ră­seau. Şi-a adus atunci aminte de ce-i spusese marele duhov­nic – „să vii la mor­mânt!”. Şi-a ve­nit. A plecat din spital cu greu, pentru că nu se simţea bine. Chinuit, a ajuns la Prislop şi s-a pră­buşit în faţa crucii părin­telui. L-a rugat să-l ierte, i-a spus că e neputincios şi că acum e ultima oară când vine să-l cerceteze. Bă­trâneţele l-au ajuns, pi­cioarele îl dor, aşa că de acum îi va vorbi de acasă.
Când s-a ridicat, a sim­ţit că durerile îl pără­sesc. Se simţea mai bine. A mers câţi­va paşi, apoi a coborât sprinten până la mânăstire. Era ca nou. „Şi să ştiţi, aveţi cuvântul meu, că sunt om bătrân, de atunci nu am mai avut probleme cu picioarele.

Gheorghe Vâlcea - tâmplarul părintelui ARSENIE BOCA -

Crucea de la mormântul părintelui Arsenie, sculptată de Gheorghe Vâlcea


Andrei Plesu 2013


Am gasit un text, in literatura veche a Indiei (Linga Purana, II, 39-40), in cuprinsul caruia bombanelile mele si ale altora par sa fi fost anticipate cu vreo doua-trei mii de ani in urma (Puranas au aparut, in forma scrisa, in veacurile III-V de dupa Hristos, dar vin dintr-o traditie orala care, deja pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intuitiile profetice ale hinduismului se refera la modul in care se va incheia actualul ciclu al civilizatiei terestre. Iata o lista, selectiva, a simptomelor pe care le anunta textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru:

„Coeficientul de ura din sufletul fiecarui om va cunoaste – spun textele – o alarmanta crestere. Oamenii vor deveni din ce in ce mai iritabili. Toate marile achizitii de cunoastere vor fi deturnate spre scopuri impure, adica spre amplificarea raului din lume. Se va inmulti numarul sefilor de stat de extractie joasa si de proasta calitate. Lucratorii  manuali si negustorimea vor fi inaltati la rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi pusi in conditii subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al castelor, o destramare dramatica a ierarhiilor firesti, o ireparabila dezordine sociala.

Necinstea va capata o raspandire fara precedent, la toate nivelele. Hotii vor deveni lideri.

(Rog sa nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmatii! (Nu fac decat sa citez un text multi-milenar! n.m., A.P.).

Femeile nu vor mai pune pret pe propria virtute.

Prostii, impostorii, naturile rudimentare si galagioase vor fi luati drept intelepti. Oamenii „drepti“, de buna calitate, vor avea tendinta de a se retrage din viata publica. In piete se va vinde mancare gata-preparata (sa recunoastem ca e de necrezut sa auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de „semipreparate“ si de (fast-food! n.m., A.P.).

Limbile vor saraci, vorbirea se va trivializa.

Vor fi mai multe femei decat barbati, vor prolifera asociatiile criminale, va creste numarul celor care nu gasesc de lucru.

Se vor raspandi, pretutindeni, bolile de stomac. Se va extinde moda parului purtat in dezordine si se va generaliza starea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice incapacitati de actiune. Vor aparea nenumarate organizatii religioase necanonice, blasfemia va convietui cu fanatismul.

Se va practica, pe scara larga, uciderea fatului in pantecul matern si se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecarei comunitati.  Detinatorii puterii nu o vor mai folosi in beneficiul popoarelor lor.

Discernamantul (ca perceptie a deosebirii dintre bine si rau) se va subrezi, institutia respectului va intra in deriva (vor fi respectati, preponderent, cei nedemni).

Vor castiga teren nerusinarea, calcarea cuvantului dat, invidia. Intre parinti si copii vor aparea obstacole greu de trecut, forta va prevala dreptatii, ospetia va declina, vulgaritatea va impanzi totul.”

Contemporanii nostri ar putea imbogati acest diagnostic prin infinite amanunte, extrase din experienta cotidiana.

Evident, nu mi-am propus sa furnizez cititorului o culegere, deprimanta, de toxine.

Nu vreau, pur si simplu, sa-l indispun. Dar, pornind de la inventarul de mai sus, un igienic atac de spaima, o mica ipohondrie nu i-ar strica.

Ar fi, poate, un inceput de terapeutica…

Brahma-Vaivarta Purana este unul dintre textele sacre ale scripturii hinduse. Aici se descrie cu o minuţiozitate ieşită din comun cele patru etape ale dezvoltării omului pe Pământ. Krishna Ganga Devi, o zeitate venerată în multe tradiţii hinduse dintr-o varietate de perspective fiind al 8-lea avatar al lui Vishnu, susţine că o Epocă de Aur va pune stăpânire pe Pământ. Această epocă, a prosperităţii, va începe în anul 5000 de la Kali Yuga şi se va termina în anul 10.000. Dar hai să vedem ce înseamnă acest lucru.

Yuga, în filozofia hindusă este numele de “epocă” sau “era”,  în cadrul unui ciclu de patru vârste.

Avedascestea sunt Satya Yuga (Krita Yuga sau), Yuga Treta, Yuga Dvapara şi, în final Kali Yuga. Potrivit scripturii hinduse viaţa în Univers este creată şi apoi distrusă o dată la fiecare 4,1 la 8,2 miliarde de ani, ceea ce reprezintă o singură zi (zi şi noapte) pentru Brahma. Durata de viaţă pentru zeul hindus al Creaţiei şi unul dintre Trimurti (trinitate), ceilalţi fiind Vishnu şi Shiva, poate fi între 311 de trilioane şi 40 de miliarde de ani. Cele patru cicluri, numite şi Yuga, se repetă la fel precum anotimpurile pe Pământ. Trecerea de la un ciclu de creație la altul se face progresiv, pornind de la “întuneric” spre “lumină”. Ciclul format din cele 4 Yuga durează aceiasi perioada de timp în care sistemul nostru solar efectuează o mişcare de rotaţie faţă de punctul central al galaxiei.

 Hinduşii foloseau calendarkali_bluee lunare, dar şi calendare solare pentru măsurarea timpului. Dacă un an mediu lunar este echivalentul a 354,24 de zile atunci ar fi 5200 de calendare lunare din momentul în care Kali Yuga început până la 21 decembrie 2012. Exact pe 18 februarie 3114 î.Hr. a început Kali Yuga şi se va termina în ciudată zi de 21 decembrie 2012. O altă anomalie ar mai fi şi faptul că Calendarul Maya a început cu mare ciclu, al cincilea, în 3102 î.Hr. şi se va încheia la 21 decembrie 2012, ceea ce pare o diferenţă doar de 12 ani între ciclul mayaş şi cel hindus. Este uimitor că cele două culturi, mayaşă şi cea hindusă, aparent fără să aibă niciun contact real, au putut să prevestească ca în anul 2012 se va întâmpla același lucru.

În acest fel, în prezent ne regăsim  la peste 5000 de ani de când Kali Yuga a început şi conform textelor hinduse a venit vremea ca o nouă epocă să înceapă pe Pământ. Această Epocă de Aur pe care o prevesteşte Krishna ar putea să debuteze chiar din data de 22 decembrie 2012.

Sfârşitul de Kali Yuga apare “când florile se vor naşte din flori, fructele din fructe, iar norii vor revărsa asupra Pământului precipitaţii neobişnuite, atunci Yuga se va termina şi va începe o nouă eră.

Fantastic Planet

Stunning images of the world’s most breathtaking landscapes

They look like scenes straight out of the latest sci-fi blockbuster, futuristic landscapes from a distant alien world. But this is planet Earth at its most magnificent, the spectacular quirks of mother nature that continue to astound and delight in equal measure.

From the vivid colours of a beautiful hot spring to a random rock formation that looks just like an elephant, the incredible landscapes have formed over millions of years.

The Wave: (Utah, USA) Carved rock eroded into a wave-like formation made of jurrasic-age Navajo sandstone that is approximately 190 million years old

The Waveimages of the world’s: (Utah, USA) Carved rock eroded into a wave-like formation made of jurrasic-age Navajo sandstone that is approximately 190 million years old. The Beauty Pool: (Yellowstone National Park, USA) The hot spring allows luminous algae and bacteria to flourish creating a vivid array of colours

The Beauty Pool: (Yellowstone National Park, USA) The hot spring allows luminous algae and bacteria to flourish creating a vivid array of colours.

Take Beauty Pool, a much visited site in the Yellowstone National Park in Wyoming, where the hot spring has allowed algae and bacteria to flourish creating a staggeringly beautiful array of luminous colours.

The Moeraki Boulders: (New Zealand) The gigantic boulders started forming on the ocean floor and can now been seen sitting mysteriously on the coastline thanks to centuries of erosion

The Moeraki Boulders: (New Zealand) The gigantic boulders started forming on the ocean floor and can now been seen sitting mysteriously on the coastline thanks to centuries of erosion The sliding stones: (Death Valley, California, USA) The movement of the rocks continues to baffle experts who are at a loss to explain why they have moved across a perfectly flat bed despite weighing up to 700 pounds each

The sliding stones: (Death Valley, California, USA) The movement of the rocks continues to baffle experts who are at a loss to explain why they have moved across a perfectly flat bed despite weighing up to 700 pounds each The Peculiar Pinnacles: (Nambung National Park, Western Australia) These amazing natural limestone structures, some standing as high as five metres, were formed approximately 25,000 to 30,000 years ago after the sea receded and left deposits of shells

The Peculiar Pinnacles: (Nambung National Park, Western Australia) These amazing natural limestone structures, some standing as high as five metres, were formed approximately 25,000 to 30,000 years ago after the sea receded and left deposits of shells Crater Lake: (Oregon, USA) Formed about 150 years ago by the collapse of the volcano Mount Mazama

 Crater Lake: (Oregon, USA) Formed about 150 years ago by the collapse of the volcano Mount Mazama Elephant Rock: ( Valley of Fire State Park, Nevada, USA) A strange natural sandstone rock formation which looks like an elephant

Elephant Rock: ( Valley of Fire State Park, Nevada, USA) A strange natural sandstone rock formation which looks like an elephant Balls Pyramid: (Lord Howe Island, New South Wales, Australia) The worlds tallest sea stack, at 562 metres formed through processes of coastal geomorphology, which are entirely natural. Time, wind, and water are the only factors involved Balls Pyramid: (Lord Howe Island, New South Wales, Australia) The world’s tallest sea stack, at 562 metres formed through processes of coastal geomorphology, which are entirely natural. Time, wind, and water are the only factors involved

Hiller Lake: (Western Australia) Scientists cannot explain the pink coplour although they have proven it is not due to the presence of algae Hiller Lake: (Western Australia) Scientists cannot explain the pink colour although they have proven it is not due to the presence of algae

Other wonders include the Great Blue Hole in Belize – A large submarine sinkhole which is over 984 feet across and 407 feet deep formed during several episodes of quaternary glaciation when sea levels were much lower.

The Great Blue Hole: (Belize) A large submarine sinkhole which is over 984 feet across and 407 feet deep formed during several episodes of quaternary glaciation when sea levels were much lowerThe Great Blue Hole: (Belize) A large submarine sinkhole which is over 984 feet across and 407 feet deep formed during several episodes of quaternary glaciation when sea levels were much lower

Badwater Salt Flats: (California, USA) This is the lowest point of the United States at -282 feetBadwater Salt Flats: (California, USA) This is the lowest point of the United States at -282 feet

Tsingy: (Ankarana National Park, Northern Madagascar) A series of carpet limestone pinnacles Tsingy: (Ankarana National Park, Northern Madagascar) A series of carpet limestone pinnaclesThe Champagne Pool: (Waiotapu Geothermal area of New Zealand) A colourful hot spring with a surface temperature of 74 degrees celsius. It bubbles are due to uprising carbon dioxideThe Champagne Pool: (Waiotapu Geothermal area of New Zealand) A colourful hot spring with a surface temperature of 74 degrees celsius. It bubbles due to uprising carbon dioxide

Tufa Pinnacles: (Mono Lake, Sierra Nevada, USA) Mono Lake is a closed hydrological basin meaning water flows into it but it doesn't flow out. The only way for water to leave is through evaporation

Tufa Pinnacles: (Mono Lake, Sierra Nevada, USA) Mono Lake is a closed hydrological basin meaning water flows into it but it doesn’t flow out. The only way for water to leave is through evaporation

Bryce Amphitheatre: (Bryce Canyon National Park, Utah, USA) The bizarre pinnacles of limestone rock and eroding fins create a majestic display Bryce Amphitheatre: (Bryce Canyon National Park, Utah, USA) The bizarre pinnacles of limestone rock and eroding fins create a majestic display The Puente del Inca: (Argentina) A natural rock bridge covered by bright orange and yellow bacteria mats created by natural sulphur springs which cover the rock walls

The Puente del Inca: (Argentina) A natural rock bridge covered by bright orange and yellow bacteria mats created by natural sulphur springs which cover the rock walls Rainforest sinkhole: (Jaua-Sarisarinama National Park, Venezuela) A sinkhole is the natural depression of or hole in the Earth's surfaceRainforest sinkhole: (Jaua-Sarisarinama National Park, Venezuela) A sinkhole is the natural depression of or hole in the Earth’s surface.


1) De ce barbatul trebuie sa mearga, alaturi de femeie, pe partea exterioara a drumului? Originile acestui obicei de buna purtare, dar si de precautie, nu au o incadrare foarte precisa in istorie, dar fac referire la prevenirea expunerii damei in fata eventualelor pericole ce ar putea veni dinspre exteriorul drumului. Unii considera ca astfel, daca un vehicul ar trece in viteza pe drum, foarte aproape de trotuar, barbatul si nu femeia ar fi cel stropit de eventualele balti si noroaie. De asemenea, din acea pozitie, barbatului i-ar fi mai usor sa isi apere compania feminina, trimitand-o mai lesne la adapost si, inca o data, ferind-o de expunerea in calea primejdiei.   poza 1

2) De ce dau barbatii „noroc” cu mana dreapta atunci cand se intalnesc? Trebuie mentionat ca in trecut, gestul de a da mana diferea un pic de forma sa de astazi. Barbatii isi prindeau reciproc bratele drepte din zona antebratelor, pentru a pipai atat palma cat si maneca, cautand existenta unei eventuale arme. Sigur ca aceasta putea fi ascunsa in mana stanga, dar cum cei mai multi oameni sunt dreptaci, se considera ca nimeni nu ar risca sa foloseasca mana stanga pentru a injunghia pe cineva. Stangacii erau priviti cu ochi rai, deoarece te puteau injunghia in timp ce iti strangeau mana. Mai mult, in diverse societati medievale, inainte de aparitia hartiei igienice, exista obiceiul ca oamenii sa isi foloseasca mana stanga pentru a se curata la dos. De aceea, aceasta era considerata murdara si, in consecinta, niciodata intrebuintata pentru salut.  

3) De ce ridica barbatii palaria atunci cand saluta?
Descoperirea capului denota in sine un gest de smerenie si respect, infatisandu-l pe omul dinainte asa cum este el, la statura cu care a fost inzestrat. Totusi, manifestarea pare sa aiba radacini foarte clare in trecutul nu foarte indepartat al civilizatiei umane, reiterand obiceiul de ridicare a coifului prin care cavalerii, la sfarsitul unui turnir, isi descopereau chipul, spre a fi recunoscuti si adulati de public.

 4) De ce barbatul intra primul in restaurant?
Este unul dintre putinele locuri unde „lipsa de politete” este o virtute. Explicatia este simpla. De regula, cand se deschide  usa restaurantului, oamenii din local isi vor indrepta privirile spre intrare. Barbatul intra primul, tocmai pentru a feri femeia care il insoteste, de privirile indiscrete. La masa, gentlemanul ii va oferi damei scaunul cu spatele spre sala. Astfel, va putea manca linistita, nederanjata fiind de privirile curiosilor.  

5) De ce spunem „Noroc” sau „Sanatate” atunci cand cineva stranuta? Prezenta acestui gest este discutabila in „topul” de fata, deoarece, conform normelor de buna purtare, daca cineva stranuta in imediata noastra vecinatate, comportamentul corect este ignorarea momentului si evitarea oricarei remarci, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Totusi, in acceptiunea generala, este consideat un gest de buna credinta sa faci aceasta „urare” persoanei ce da semene de guturai. Originile? Oarecum multiple. In anul 77 d.Hr., oamenii credeau ca stranutul cauzeaza pierderea sufletului sau incetarea batailor inimii, asa ca „Fii binecuvantat!” („Noroc, sanatate” la romani) era folosita ca o formula menita sa previna aceste nenorociri. In plus, in vremurile de demult, medicina era rudimentara si facuta dupa ureche, oamenii mureau adesea din simple gripe sau raceli si o astfel de urare avea o insemnatate mult mai mare decat astazi, fiind inzestrata, in constiinta oamenilor, cu puteri oarecum vindecatoare.

6) De ce barbatii le ofera flori femeilor? Explicatia este mai degraba respingatoare, dar se pare ca acest obicei este originar din Evul Mediu. Atunci, igiena corporala era neglijata pentru ca baia era considerata ceva murdar (crestinii disociindu-se de bunele obiceiuri ale romanilor), fiind un eveniment care se intampla aproximativ o data pe an, iar florile aveau menirea de a indeparta izurile neplacute ale doamnelor. Avem de a face, aici, mai mult cu o forma de politete interesata, barbatii facandu-si, mai degraba, lor insisi un serviciu, prin oferirea de flori parfumate femeilor cu mirosuri… tari.  

7) De ce nu trebuie sa ne descaltam atunci cand mergem in vizita si de ce trebuie sa le cerem oaspetilor nostri acest lucru?
Precum in cazul oferirii de flori, si evitarea descaltarii provine tot din Evul Mediu si este un obicei care tine tot de cauza indepartarii eventualelor mirosuri neplacute care ar putea emana din picioarele goale. In plus, invitatul poate avea parte de un accident nefericit, cum ar fi o soseta rupta si degete la vedere, o situtie jenanta pentru toti cei prezenti.

8) De ce barbatul trebuie sa intre primul in taxi? Poate parea o pornire paranoida, dar raspunsul este: de teama ca nu cumva taximetristul sa porneasca in tromba cu domnita! Perspectiva nu este foarte hilara nici astazi, avand premise plauzibile, insa aceasta precautie isi gaseste o justificare solida in vremurile medievale ale curtezanelor si amorezilor de tip Cassanova. Nu de putine ori, acesti amanti perfecti s-au substituit rolului de birjari ai unor calesti sau trasuri, pentru a le fura aristocratilor, chiar de sub nas, pretuitele „achizitii” feminine. Ca sa evite asemenea surprize neplacute, domnii s-au gandit sa isi dea lor insisi intaietatea la „imbarcari”, tendinta pastrata pana in zilele noastre.


9) De ce punem mana la gura atunci cand cascam? In afara faptului ca multa lume nu mai are acest bun obicei si ca explicatia sa evidenta este neexpunerea interiorului cavitatii bucale spre vazul tuturor, aceasta grija de a ne acoperi gura atunci cand cascam are la baze o superstitie destul de veche. Ca si in cazul stranutului, si in cel al cascatului oamenii de odinioara vedeau pericolul eliberarii sufletului din corpul uman sau patrunderea necuratului in acesta. De aceea, printr-o metoda pe cat de simpla, pe atat de eficienta, astuparea gurii cu mana inlatura eficient aceste ingrijorari.   10) De ce era un mare sacrilegiu ca glezna unei femei sa fie vazuta de un barbat, altul decat sotul sau?

La sfarsitul secolului al XIX-lea, in anumite tari din Europa, se nasteau chiar dueluri pe viata si pe moarte pentru un astfel de eveniment, care astazi pare de-a dreptul ridicol. Cu atat mai caraghioasa pare situatia, cu cat decolteul generos al femeilor, nu doar „avea voie”, dar era musai sa fie arborat fara nicio grija, in toata plenitudinea lui, in vazul lumii… de dragul expunerii bijuteriilor. Piciorul, in schimb, era acoperit intotdeauna cu ciorap, fiind considerat, pe atunci, un fel de organ intim al femeilor, motiv suficient ca surprinderea sa cu privirile sa nasca tragedii. Secretul unui comportament agreabil si civilizat in societate se poate obtine prin decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Familia, scoala, anturajul au un rol capital in formarea unei existente normale a oricarui individ. Un adevar cunoscut, dar neasimilat suficient, spune ca drumul libertatii trece prin cultura.


From M with love

- Lifestyle - Fashion - Beauty - Motivation -

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.


leacuri pentru suflet si trup

Daily Wanderlust & Such

A strong, innate desire to rove or travel about… even if it is in ones head.


Povești cu miez despre oameni, lucruri, locuri. Un blog happy de Oana Botezatu


Nu călătoresc pentru a ajunge undeva, ci pentru a pleca. Călătoresc de dragul de a călători. (Robert Louis Stevenson)

Blogul profesorului de română

Meditaţii on-line la limba română

Imobiliare Prahova

Portal de servicii si cele mai noi stiri imobiliare din judetul Prahova


ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

cezar pesclevei

Blog de exprimare personală fără suicid intelectual


pareri, opinii...

Gogea's Blog

"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)

Adrian Niculae - 100% jurnalism

Lovesc unde doare mai tare

Copacul din pădure

Blog social comun



Zifrumoasa9's Blog

Just another weblog

Oana Toporaș - Blog Personal

""A scrie": un verb a cărui conotație diferă de la om la om și de la suflet la suflet."

robotul | the robot

idioți | idiots


Blog de comentarii si analize

Cool Art

Blog neconventional despre artisti contemporani, curiozitati artistice, design si alte chestii


Blogul meu, de mine însumi


Calator este acela care pleaca si se intoarce tocmai pentru a pleca din nou.


Un blog de viata si pentru viata!

The Stranger Canvas

Live. Love. Dream. Explore


Diminuează percepția durerii - Generează fericire !


Just another site

Blanche V.

It's good that you know your limits. I have none.

Impresii cu parfum de femeie

"Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu înțelese." - Oscar Wilde


Despre cărți și ce mă reprezintă

Canapele, coltare din piele sau stofa, extensibile

Mobila & Mobilier living, dormitor, sufragerie, dining-room, office, stil clasic sau modern cu elemente lemn furniruit, furnir natural. Mobila la comanda, Mobilier birou, Oferte, Promotii , Mobila in rate by ABBY Mob Select


If you're walking through hell, keep walking.

Liga Scriitorilor Arges

Blogul Ligii Scriitorilor din Argeș

Fisticuffs and Shenanigans

It was all fun and games, until the fisticuffs and shenanigans... -Deutschmarc


zen si meditatie - un fitness interior prin care sufletul se cauta pe sine

Iubesc Viaţa...din online:)

Lumea asa cum o vad eu !

Don Charisma

because anything is possible with Charisma

Povesti din suflet de copil

Cineva spunea ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune...


Să formezi o echipă este începutul, să rămîi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul!

Jurnal de calatorii

by Iulia & Frank